1. „Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună.
2. Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? Cine le face sabia praf, și arcul o pleavă luată de vînt?
3. El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n’a mai călcat nici odată cu piciorul lui.
4. Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi și Acelaș pînă în cele din urmă veacuri.
5. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie și vin.
6. Se ajută unul pe altul, și fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»
7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: «Este bună!» și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.“
8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu,
9. tu, pe care te-am luat dela marginile pămîntului, și pe care te-am chemat dintr’o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd!“
10. nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.
11. Iată, înfruntați, și acoperiți de rușine, vor fi toți ceice sînt mîniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri, ceice ți se împotrivesc.
12. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi perduți cei ce se războiau cu tine.
13. Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mîna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!
14. Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor, – zice Domnul, – și Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău.
15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava.
16. Le vei vîntura, și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel.
17. Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
18. Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, și pămîntul uscat în șivoaie de ape;
19. voi sădi cedri, salcîmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie,
20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfîntul lui Israel le-a zidit.“
21. „Apărați-vă pricina, – zice Domnul – arătați-vă dovezile cele mai tari“, zice Împăratul lui Iacov.
22. „Să le arate, și să ne spună ce are să se întîmple; cari sînt proorociile pe cari le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele, și să le vedem împlinirea; sau, vestiți-ne viitorul.
23. Spuneți-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să știm că sînteți dumnezei, faceți măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții.
24. Iată că nu sînteți nimic și lucrarea voastră este nimic; o scîrbă este cine vă alege pe voi.
25. Am sculat pe cineva dela miazănoapte, și vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
26. Cine a vestit lucrul acesta dela început, ca să-l știm, și cu mult înainte, ca să zicem: «Are dreptate?» Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, și nimeni n’a auzit cuvintele voastre.
27. Eu, Cel dintîi, am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» Și Ierusalimului: «Îți trimet un vestitor de vești bune!»
28. Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
29. Iată că toți sînt nimic, lucrările lor sînt zădarnice, idolii lor sînt o suflare goală!“