1. „Mîngîiați, mîngîiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2. «Vorbiți bine Ierusalimului, și strigați-i că robia lui s’a sfîrșit, că nelegiuirea lui este ispășită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
3. Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, și strîmtorile în vîlcele!
5. Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
6. Un glas zice: «Strigă!» – Și eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
7. Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –În adevăr, poporul este ca iarba:
8. iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
9. Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!
10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El, și răsplătirile vin înaintea Lui.
11. El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sînul Lui, și va călăuzi blînd oile cari alăptează.“
12. „Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, și a strîns țărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munții cu cîntarul, și dealurile cu cumpăna?
13. Cine a cercetat Duhul Domnului, și cine L-a luminat cu sfaturile lui?
14. Cu cine S’a sfătuit El, ca să ia învățătură! Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea, și I-a făcut cunoscut calea priceperii!
15. Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16. Libanul n’ajunge pentru foc, și dobitoacele lui n’ajung pentru arderea de tot.
17. Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie și deșertăciune.
18. Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?
19. Meșterul toarnă idolul, și argintarul îl îmbracă cu aur, și-i toarnă lănțișoare de argint.
20. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
21. „Nu știți? N’ați auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’ați gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
22. El șade deasupra cercului pămîntului, și locuitorii lui sînt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supțire, și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
23. El preface într’o nimica pe voivozi, și face o nimica din judecătorii pămîntului.
24. De abia sînt sădiți, deabia sînt sămănați, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: și El suflă peste ei, de se usucă, și un vîrtej îi ia ca pe niște paie.
25. „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.
26. „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.“
27. „Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»
28. Nu știi? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin.
30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină;
31. dar ceice se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.“