1. Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț.
2. Ridicați un steag pe un munte gol, înălțați glasul spre ei, faceți semne cu mîna, ca să vină la porțile asupritorilor!
3. „Am dat poruncă sfintei Mele oștiri – zice Domnul – am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.“
4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta.
5. Ei vin dintr’o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul.
6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
7. De aceea toate mînile slăbesc, și orice inimă omenească se topește.
8. Ei sînt năpădiți de spaimă; îi apucă chinurile și durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sînt roși ca focul.
9. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie și urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, și va nimici pe toți păcătoșii de pe el.
10. Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina.
11. Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufași, și voi doborî semeția celor asupritori.
12. Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir.
13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei Lui aprinse.
14. Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui.
15. Toți ceice vor fi prinși, vor fi străpunși, și toți cei ce vor fi apucați, vor cădea uciși de sabie.
16. Copiii lor vor fi zdrobiți supt ochii lor, casele le vor fi jăfuite, și nevestele lor vor fi necinstite.
17. Iată, ațîț împotriva lor pe Mezi, cari nu se uită la argint, și nu poftesc aurul.
18. Cu arcurile lor vor doborî pe tineri, și vor fi fără milă pentru rodul pîntecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii.
19. Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu.
20. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo, și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo,
21. ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umplea casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo.
22. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și cînii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi.“