1. Vai de cei ce rostesc hotărîri nelegiuite, și de cei ce scriu porunci nedrepte,
2. ca să nu facă dreptate săracilor, și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, și să jăfuiască pe orfani!
3. „Ce veți face voi în ziua pedepsei, și a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veți fugi după ajutor, și unde vă veți lăsa bogăția?“
4. Unii vor fi îngenunchiați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potolește, și mîna Lui tot întinsă este.
5. „Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele!
6. I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze și să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe.
7. Dar el nu judecă așa, și nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndește decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada.
8. Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîția împărați?»
9. «Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul?»«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?»
10. «După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărățiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim și în Samaria),
11. cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?.“
12. Dar, dupăce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, și pentru trufia privirilor lui semețe,
13. căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, și prin înțelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, și le-am jăfuit vistieriile, și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie;
14. am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mișcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. –
15. «Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?» «Sau se mîndrește ferestrăul față de cel ce-l mînuiește?» «Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“
16. De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.
17. Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într’o zi.
18. Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leșin.
19. Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil le-ar putea scrie numărul.
20. În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfîntul lui Israel.
21. O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
22. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuș numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă, făcînd să se reverse dreptatea.
23. Și nimicirea aceasta, care a fost hotărîtă, Domnul, Dumnezeul oștirilor, o va aduce la îndeplinire în toată țara.
24. Totuș, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu, care locuiește în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te lovește cu nuiaua, și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.
25. Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.“
26. Domnul oștirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb; și Își va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt.
27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.
28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș.
29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.
30. „Ridică-ți glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“
31. Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug.
32. Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mîna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33. Iată, Domnul, Dumnezeul oștirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sînt tăiați, cei mai înalți sînt doborîți.
34. Dă jos cu fierul crîngul pădurii, și Libanul cade supt mîna Celui Puternic.