1. În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri și întăritură.
2. Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios.
3. Celui cu inima tare, Tu-i chezășluiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
4. Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.
5. El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît-o la pămînt, și a aruncat-o în țărînă.
6. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt pașii celor obijduiți.
7. Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.
8. De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta.
9. Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecățile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învață dreptatea.
10. Dacă ierți pe cel rău, el totuș nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, și nu caută la măreția Domnului.
11. Doamne, mîna Ta este puternică: ei n’o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi.
12. Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi.
13. Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpîni afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, și numai Numele Tău îl chemăm.
14. Ceice sînt morți acum nu vor mai trăi, sînt niște umbre, și nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, și le-ai șters pomenirea.
15. Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării.
16. Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.
17. Cum se svîrcolește o femeie însărcinată, gata să nască, și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi, departe de Fața Ta, Doamne!
18. Am zămislit, am simțit dureri, și, cînd să naștem, am născut vînt: țara nu este mîntuită, și locuitorii ei nu sînt născuți.
19. Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziți-vă și săriți de bucurie, ceice locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăș afară pe cei morți.“
20. „Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!
21. Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; și pămîntul va da sîngele pe față, și nu va mai acoperi uciderile.