1. „Vai, – zice Domnul – de copiii răzvrătiți, cari iau hotărîri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, și îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
2. Ei se pogoară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, și să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor!
3. Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine, și adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară.
4. Căci voivozii lui au și ajuns la Țoan, și trimeșii lui au și atins Hanesul.
5. Dar toți vor rămînea de rușine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor.“
6. Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr’un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vine leoaica și leul, năpîrca și șarpele sburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.
7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nici o ispravă.“
8. „Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță, și sapă-le într’o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci.
9. Scrie că: «Poporul acesta este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii cari nu vor să asculte Legea Domnului,
10. cari zic văzătorilor: «Să nu vedeți!» și proorocilor: «Să nu proorociți adevăruri, ci spuneți-ne lucruri măgulitoare, proorociți-ne lucruri închipuite!
11. Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!“
12. De aceea așa vorbește Sfîntul lui Israel: „Fiindcă lepădați cuvîntul acesta, și vă încredeți în sîlnicie și vicleșuguri, și vă sprijiniți pe ele,
13. de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgîndu-se, amenință să cadă, și a cărui prăbușire vine deodată, într’o clipă:
14. îl sfărîmă cum se sfărîmă un vas de pămînt, care se sfărîmă fără nicio milă, și din ale cărui sfărîmături nu mai rămîne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoți apă din fîntînă.“
15. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.“ Dar n’ați voit!
16. Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!“ – „De aceea veți și fugi!“ – „Vom călări pe cai iuți!“ – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți!
17. O mie vor fugi la amenințarea unuia singur; și cînd vă vor amenința cinci, toți veți fugi, pînă veți rămînea ca un stîlp pe vîrful unui munte, și ca un steag pe creștetul unui deal.“
18. „Totuș Domnul așteaptă să Se milostivească de voi, și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți ceice nădăjduiesc în El!
19. Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
20. Domnul vă va da pîne în necaz, și apă în strîmtorare. Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.
21. Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeți pe el!» Cînd veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stînga.
22. Veți socoti ca spurcate argintul care vă acopere idolii și aurul cu care sînt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca, și le vei zice: «Afară cu voi de aici!»
23. Atunci El va da ploaie peste sămînța pe care o vei pune în pămînt, și pînea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă și hrănitoare; în acelaș timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse.
24. Boii și măgarii, cari ară pămîntul, vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul.
25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea.
26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), cînd va lega Domnul vînătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor lui.“
27. „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, și un pîrjol puternic; buzele Lui sînt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor;
28. suflarea Lui este ca un șivoi ieșit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor.
29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se prăznuiește sărbătoarea, veți fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel.
30. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină.
31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată.
33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adînc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șivoi de pucioasă.“