1. Proorocie împotriva Moabului.Chiar în noaptea cînd este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea cînd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! …
2. Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plîngă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sînt rase, și toate bărbile sînt tăiate.
3. Pe ulițe, sînt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe, totul geme, și se topesc plîngînd.
4. Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
5. Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.
6. Căci apele Nimrim sînt pustiite, s’a uscat iarba, s’a dus verdeața, și nu mai este niciun fir verde.
7. De aceea strîng ce le mai rămîne, și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor
8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim.
9. Apele Dimonului sînt pline de sînge, și voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.