1. „Atunci împăratul va împărăți cu dreptate, și voivozii vor cîrmui cu nepărtinire.
2. Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște rîuri de apă într’un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într’un pămînt ars de sete.
3. Ochii celor ce văd nu vor mai fi legați, și urechile celor ce aud vor lua aminte.
4. Inima celor ușuratici va pricepe și va înțelege, și limba gîngavilor va vorbi iute și deslușit.
5. Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6. Căci nebunul spune nebunii, și inima lui gîndește rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, și să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, și să ia băutura celui însetat.
7. Armele mișelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
8. Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese.“
9. „Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu!
10. Într’un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni.
11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Desbrăcați-vă, desgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale!
12. Bateți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumuseța cîmpiilor și de rodnicia viilor.
13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății celei vesele.
14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele vor paște,
15. pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, și pomătul va fi privit ca o pădure.
16. Atunci nepărtinirea va locui în pustie, și neprihănirea își va avea locuința în pomăt.
17. Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie.
18. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.
19. Dar pădurea va fi prăbușită supt grindină și cetatea plecată adînc.
20. Ferice de voi, cari sămănați pretutindeni dealungul apelor, și cari dați drumul pretutindeni boului și măgarului!“