1. Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfîșiat hainele, s’a acoperit cu un sac, și s’a dus în Casa Domnului.
2. A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrîni dintre preoți, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț.
3. Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, și totuș mamele n’au putere să nască.
4. Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabșache, pe pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.“
5. Slujitorii împăratului Ezechia s’au dus deci la Isaia.
6. Și Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune stăpînului vostru: «Așa vorbește Domnul: «Nu te spăimînta de cuvintele pe cari le-ai auzit și prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
7. Căci voi pune în el un duh de așa fel încît, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.“
8. Rabșache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
9. Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război.“ Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicîndu-le:
10. „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, și zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
11. Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit cu desăvîrșire; și tu, să fii izbăvit?
12. Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinții mei, le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețef, și fiii lui Eden cari sînt la Telasar?
13. Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaim, Hena și Iva?“
14. Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, și a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,
15. și i-a făcut următoarea rugăciune:
16. „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile și pămîntul!
17. Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!
18. Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și țările lor;
19. și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit.
20. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărățiile pămîntului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“
21. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimes să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
22. Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
23. Pe cine ai batjocorit și ai ocărît tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul, și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;
24. prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: «Cu mulțimea carălor mele, m’am suit pe vîrful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.
25. Am săpat izvoare, și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului.“
26. „Dar n’ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, și că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărîmături.
27. Și locuitorii lor sînt neputincioși, spăimîntați și uluiți: sînt ca iarba de pe cîmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.
28. Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea.
29. Deci pentrucă ești mînios împotriva Mea, și mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.“
30. „Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mînca ce va crește singur dela sine, și în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veți sămăna, veți secera, veți sădi vii și veți mînca din rodul lor.
31. Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda, și ce va mai rămînea iarăș va prinde rădăcini de desupt, și va aduce rod deasupra.
32. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului cei izbăviți. Iată ce va face rîvna Domnului oștirilor.
33. Deaceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.
34. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
35. căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o scap, din pricina Mea, și din pricina robului Meu David!.“
36. Îngerul Domnului a ieșit, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și cînd s’au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte.
37. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s’a întors; și a rămas la Ninive.
38. Și, pe cînd stătea cu fața la pămînt rugîndu-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec și Șarețer l-au lovit cu sabia, și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.