1. Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda.
2. Ascultați, ceruri, și ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s’au răsculat împotriva Mea.
3. Boul își cunoaște stăpînul, și măgarul cunoaște ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“
4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele …
5. Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte!
6. Din tălpi pînă’n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, ne stoarse, ne legate, și ne alinate cu untdelemn:
7. țara vă este pustiită, cetățile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici.
8. Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într’un cîmp de castraveți, ca o cetate împresurată.
9. De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultați cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor și țapilor.
12. Cînd veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?
13. Nu mai aduceți daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15. Cînd vă întindeți mînile, Îmi întorc ochii dela voi; și ori cît de mult v’ați ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“
16. „Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!
17. Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!“ –
18. „Veniți totuș să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lîna.
19. De veți voi și veți asculta, veți mînca cele mai bune roade ale țării;
20. dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.“
21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași!
22. Argintul tău s’a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23. Mai marii tăi sînt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n’ajunge pînă la ei.
24. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.
25. Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îți voi topi sgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
26. Voi face iarăș pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.“
27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate.
28. Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.
29. Vă va fi rușine de terebinții în cari găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în cari vă desfătați;
30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n’are apă.
31. Omul tare va fi ca un cîlț, și lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge.