1. „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
2. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe.
3. Trestia frîntă n’o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
4. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pînă va așeza dreptatea pe pămînt; și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.“
5. Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pămîntul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe el.
6. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mîntuire, și Te voi lua de mînă, Te voi păzi și Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
7. să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați, și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întunerec.
8. Eu sînt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n’o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“
9. „Iată că cele dintîi lucruri s’au împlinit, și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întîmple.
10. Cîntați Domnului o cîntare nouă, cîntați laudele Lui pînă la marginile pămîntului, voi cari mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor!
11. Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar, să-și înalțe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munților!
12. Să dea slavă Domnului, și să vestească laudele Lui în ostroave!“
13. Domnul înaintează ca un viteaz, Își stîrnește rîvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. –
14. „Am tăcut multă vreme –, zice Domnul, – am tăcut, și M’am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gîfăi și voi răsufla.
15. Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca.
16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunerecul în lumină, înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, și nu-i voi părăsi.
17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: «Voi sînteți dumnezeii noștri!»
18. «Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor!»
19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului?
20. Ai văzut multe, dar n’ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n’ai auzit:
21. Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată.
22. Și totuș poporul acesta este un popor prădat și jăfuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri, și înfundați în temnițe. Sînt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jăfuiți, și nimeni nu zice: «Dă înapoi!»
23. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor?
24. Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mînile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n’au voit să umble pe căile Lui, și n’au ascultat Legea Lui.
25. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui, și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile și n’a înțeles; l-a ars, și n’a luat seama.“