1. După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil).
2. Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini.
3. După ele s’au mai suit din rîu alte șapte vaci urîte la vedere și slabe la trup, și s’au așezat lîngă ele pe marginea rîului.
4. Vacile urîte la vedere și slabe la trup au mîncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s’a trezit.
5. A adormit din nou, și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grîu grase și frumoase au crescut pe acelaș pai.
6. Și după ele au răsărit alte șapte spice slabe și arse de vîntul de răsărit.
7. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s’a trezit. Iată visul.
8. Dimineața, Faraon s’a turburat, și a trimes să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
9. Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșala mea.
10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor.
11. Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaș noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
12. Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tîlmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
13. Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăș în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
14. Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s’a ras, și-a schimbat hainele, și s’a dus la Faraon.
15. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; și am aflat că tu tîlmăcești un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
16. Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.
18. Și deodată șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s’au suit din rîu, și au început să pască prin mlaștini.
19. După ele s’au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, și sfrijite: n’am mai văzut altele așa de urîte în toată țara Egiptului.
20. Vacile cele sfrijite și slabe au mîncat pe cele șapte vaci dintîi, cari erau grase.
21. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urîtă ca mai înainte. Și m’am deșteptat.
22. Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, cari creșteau pe acelaș pai.
23. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.
24. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tîlmăci.“
25. Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
26. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis.
27. Cele șapte vaci sfrijite și urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete.
28. Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.
29. Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului.
30. După ei vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara.
31. Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară.
32. Cît privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
33. Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept, și să-l pună în fruntea țării Egiptului.
34. Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug.
35. Să se strîngă toate bucatele din acești ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăți, și să le păzească.
36. Bucatele acestea vor fi provizia țării, pentru cei șapte ani de foamete, cari vor veni în țara Egiptului, pentruca țara să nu fie prăpădită de foamete.“
37. Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
38. Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“
39. Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput și atît de înțelept ca tine.
40. Te pun mai mare peste casa mea, și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“
41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpînire peste toată țara Egiptului.“
42. Faraon și-a scos inelul din deget, și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire, și i-a pus un lanț de aur la gît.
43. L-a suit în carul care venea după al lui, și strigau înaintea lui: „În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată țara Egiptului.
44. Și a mai zis lui Iosif: „Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată țara Egiptului.“
45. Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah, și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului.
46. Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului.
47. În timpul celor șapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belșug.
48. Iosif a strîns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.
49. Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50. Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
51. Iosif a pus întîiului născut numele Manase; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.“
52. Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în țara întristării mele.“
53. Cei șapte ani de belșug cari au fost în țara Egiptului, au trecut.
54. Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pîne.
55. Cînd a flămînzit, în sfîrșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif, și faceți ce vă va spune el.“
56. Foametea bîntuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, și a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului.
57. Și din toate țările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate țările era foamete mare.