1. Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieșit să vadă pe fetele țării.
2. Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul țării. El a pus mîna pe ea, s’a culcat cu ea și a necinstit-o.
3. S’a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, și a căutat s’o liniștească.
4. După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!“
5. Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina; și fiindcă fiii săi erau cu vitele la pășune, Iacov a tăcut pînă la întoarcerea lor.
6. Hamor, tatăl lui Sihem, s’a dus la Iacov ca să-i vorbească.
7. Dar cînd s’au întors fiii lui Iacov dela pășune, și au auzit lucrul acesta, s’au supărat și s’au mîniat foarte tare; pentrucă Sihem săvîrșise o mișelie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: așa ceva n’ar fi trebuit să se facă niciodată.
8. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s’a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, dați-i-o de nevastă,
9. și încuscriți-vă cu noi; voi dați-ne fetele voastre, și luați pentru voi pe ale noastre.
10. Locuiți cu noi; țara vă stă înainte, rămîneți în ea, faceți negoț și cumpărați pămînturi în ea.“
11. Sihem a zis tatălui și fraților Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veți cere.
12. Cereți-mi o zestre cît de mare și cît de multe daruri, și voi da tot ce-mi veți zice; numai dați-mi fata de nevastă.“
13. Fiii lui Iacov au răspuns, și au vorbit cu vicleșug lui Sihem și tatălui său Hamor, pentrucă Sihem necinstise pe sora lor Dina.
14. Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
15. Nu ne vom învoi la așa ceva decît dacă vă faceți și voi ca noi, și dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
16. Atunci vă vom da pe fetele noastre, și vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, și vom face împreună un singur norod.
17. Dar dacă nu voiți să ne ascultați și să vă tăiați împrejur, ne vom lua fata și vom pleca.“
18. Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor.
19. Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, și era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
20. Hamor și fiul lui Sihem s’au dus la poarta cetății, și au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21. „Oamenii aceștia au gînduri de pace față de noi; să rămînă dar în țară, și să facă negoț; țara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, și le vom da de neveste pe fetele noastre.
22. Dar oamenii aceștia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum și ei înșiși sînt tăiați împrejur.
23. Turmele lor, averile lor și toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.“
24. Toți ceice treceau pe poarta cetății, au ascultat pe Hamor și pe fiul său Sihem; și toți bărbații au fost tăiați împrejur, toți ceice treceau pe poarta cetății.
25. A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia, s’au năpustit asupra cetății, care se credea în liniște, și au ucis pe toți bărbații.
26. Au trecut de asemenea prin ascuțișul săbiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară.
27. Fiii lui Iacov s’au aruncat asupra celor morți, și au jăfuit cetatea, pentrucă necinstiseră pe sora lor.
28. Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe cîmp;
29. le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele, și tot ce se găsea în case.
30. Atunci Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: „Voi m’ați nenorocit, făcîndu-mă urît locuitorilor țării, Cananiților și Feresiților. N’am supt porunca mea decît un mic număr de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate, și voi fi nimicit, eu și casa mea.“
31. Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?“