1. Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2. Iată istoria lui Iacov.Iosif, la vîrsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3. Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toți ceilalți fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneță; și i-a făcut o haină pestriță.
4. Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5. Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, cari l-au urît și mai mult.
6. El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!
7. Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iată că snopul meu s’a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.“
8. Frații lui i-au zis: „Doar n’ai să împărățești tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuiești tu pe noi?“ Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.
9. Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea.“
10. L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?“
11. Frații săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.
12. Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13. Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.
14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sînt sănătoși, și dacă oile sînt bine; și adu-mi vești.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem.
15. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?“
16. „Caut pe frații mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“
17. Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după frații săi, și i-a găsit la Dotan.
18. Ei l-au zărit de departe, și pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“
19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
20. Veniți acum, să-l omorîm și să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege de visurile lui.“
21. Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!“
22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Cînd a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el.
24. L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25. „Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
26. Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom cîștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sîngele?
27. Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Și frații lui l-au ascultat.
28. La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților, cari l-au dus în Egipt.
29. Ruben s’a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30. s’a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge.
32. Au trimes tatălui lor haina cea pestriță, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
33. Iacov a cunoscut-o, și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!“
34. Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse, și a jălit multă vreme pe fiul său.
35. Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuința morților.“ Și plîngea astfel pe fiul său.
36. Madianiții l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.