1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; și Lot ședea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s’a sculat, le-a ieșit înainte, și s’a plecat pînă la pămînt.
2. Apoi a zis: „Domnii mei, intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneți peste noapte în ea și spălați-vă picioarele; mîne vă veți scula de dimineață, și vă veți vedea de drum.“ „Nu“, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliță“.
3. Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi și au mîncat.
4. Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbații din Sodoma, tineri și bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colțurile.
5. Au chemat pe Lot, și i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.“
6. Lot a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el,
7. și a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate!
8. Iată că am două fete cari nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară, și le veți face ce vă va plăcea. Numai, nu faceți nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperișului casei mele.“
9. Ei au strigat: „Pleacă!“ Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, și acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ți facem mai rău decît lor.“ Și împingînd pe Lot cu sila, s’au apropiat să spargă ușa.
10. Dar bărbații aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, și au încuiat ușa.
11. Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.
12. Bărbații aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimes Domnul, ca să-l nimicim.“
14. Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: „Sculați-vă,“ a zis el, „ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.“ Dar ginerii lui credeau că glumește.
15. Cînd s’a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.“
16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe; l-au scos, și l-au lăsat afară din cetate.
17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.“
18. Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrîndu-mi viața; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, și voi peri.
20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, și este mică. O! de aș putea să fug acolo, … este așa de mică … și să scap cu viața!“
21. Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatîrul acesta, și nu voi nimici cetatea de care vorbești.
22. Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.“ Pentru aceea s’a pus cetății aceleia numele Țoar.
23. Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Țoar.
24. Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc dela Domnul din cer.
25. A nimicit cu desăvîrșire cetățile acelea, toată Cîmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pămînt.
26. Nevasta lui Lot s’a uitat înapoi, și s’a prefăcut într’un stîlp de sare.
27. Avraam s’a sculat a doua zi dis de dimineață, și s’a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
28. Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora, și spre toată Cîmpia; și iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.
29. Cînd a nimicit Dumnezeu cetățile Cîmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.
30. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s’a temut să rămînă în Țoar. A locuit într’o peșteră, cu cele două fete ale lui.
31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; și nu mai este nici un bărbat în ținutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor.
32. Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“
33. Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; și cea mai mare s’a dus și s’a culcat cu tatăl ei. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m’am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“
35. Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s’a dus și s’a culcat cu el. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiților din ziua de azi.
38. Cea mai tînără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniților din ziua de azi.