1. Iosif s’a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat.
2. A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doftorii au îmbălsămat pe Israel.
3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile.
4. Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
5. Tatăl meu m’a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; și după aceea mă voi întoarce.“
6. Faraon a răspuns: „Suie-te, și îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.“
7. Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toți bătrînii țării Egiptului,
8. toată casa lui Iosif, frații săi, și casa tatălui său; n’au lăsat în ținutul Gosen decît pruncii, oile și boii.
9. Împreună cu Iosif mai erau cară și călăreți, așa că alaiul era foarte mare.
10. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile.
11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Mițraim; ea este dincolo de Iordan.
12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
13. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moșie de înmormîntare, și care este față în față cu Mamre.
14. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
15. Cînd au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, și ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“
16. Și au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17. „Așa să vorbiți lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
18. Frații lui au venit și s’au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: „Sîntem robii tăi.“
19. Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20. Voi, negreșit, v’ați gîndit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.
21. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri.“ Și i-a mîngăiat, și le-a îmbărbătat inimile.
22. Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani.
23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui.
24. Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.“
25. Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.“
26. Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, și l-au pus într’un sicriu în Egipt.