1. Șarpele era mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncați din toți pomii din grădină?“
2. Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.“
4. Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veți muri:
5. dar Dumnezeu știe că, în ziua cînd veți mînca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul“.
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mîncat; a dat și bărbatului ei, care era lîngă ea, și bărbatul a mîncat și el.
7. Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s’au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: „Unde ești?“
10. El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentrucă eram gol, și m’am ascuns.“
11. Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănînci?“
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom și am mîncat.“
13. Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Șarpele mea amăgit, și am mîncat din pom.“
14. Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieții tale să te tîrăști pe pîntece, și să mănînci țărînă.
15. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămînța ta și sămînța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcîiul.“
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.“
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mîncat din pomul despre care îți poruncisem: «Să nu mănînci deloc din el,» blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale;
18. spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp.
19. În sudoarea feței tale să-ți mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci țărînă ești, și în țărînă te vei întoarce.“
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele, și i-a îmbrăcat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mîna, să ia și din pomul vieții, să mănînce din el, și să trăiască în veci.“
23. Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.