1. Iosif s’a dus să înștiințeze pe Faraon, și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii, și cu tot avutul lor; și sînt în ținutul Gosen.“
2. A luat pe cinci din frații lui, și i-a adus înaintea lui Faraon.
3. Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciți?“ Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sînt păstori, cum erau și părinții noștri.“
4. Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în țară, pentrucă nu mai este pășune pentru oile robilor tăi, și este o mare foamete în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul Gosen.“
5. Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.
6. Țara Egiptului este deschisă înaintea ta; așează pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Gosen; și dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.“
7. Iosif a adus pe tatăl său Iacov, și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
8. Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?“
9. Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele, și n’au atins zilele anilor vieții părinților mei, în timpul călătoriei lor.“
10. Iacov a binecuvîntat iarăș pe Faraon, și a plecat dinaintea lui Faraon.
11. Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi, și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
12. Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe frații săi, și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
13. Nu mai era pîne în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.
14. Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului, în schimbul grîului, pe care-l cumpărau oamenii, și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.
15. Cînd s’a sfîrșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți Egiptenii au venit la Iosif, și au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.“
16. Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.“
17. Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi, și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
18. Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrșit, și turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile și pămînturile noastre.
19. Pentruce să murim subt ochii tăi, noi și pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pămînturile noastre. Dă-ne sămînță să sămănăm, ca să trăim și să nu murim, și să nu ne rămînă pămînturile pustii.“
20. Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii și-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.
21. Cît despre popor, l-a mutat în cetăți, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.
22. Numai pămînturile preoților nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vîndut pămînturile.
23. Iosif a zis poporului: „V’am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînță, ca să puteți sămăna pămîntul.
24. La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părți vă vor rămînea vouă, ca să sămănați ogoarele, și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sînt în casele voastre.“
25. Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.“
26. Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, și după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoților nu sînt ale lui Faraon.
27. Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s’au înstărit, au crescut și s’au înmulțit foarte mult.
28. Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.
29. Cînd s’a apropiat Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif, și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
30. Ci cînd mă voi culca lîngă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt, și să mă îngropi în mormîntul lor.“ Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.“
31. Iacov a zis: „Jură-mi.“ Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel s’a plecat cu fața pe căpătîiul patului.