1. Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.
2. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta; îți voi face un nume mare, și vei fi o binecuvîntare.
3. Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani, cînd a ieșit din Haran.
5. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră și cu toate slugile pe cari le cîștigaseră în Haran. Au plecat în țara Canaan, și au ajuns în țara Canaan.
6. Avram a străbătut țara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiții erau atunci în țară.
7. Domnul S’a arătat lui Avram, și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței tale.“ Și Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul, avînd Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului, și a chemat Numele Domnului.
9. Avram și-a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
10. A venit însă o foamete în țară; și Avram s’a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în țară.
11. Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față.
12. Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață.
13. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, și sufletul meu să trăiască datorită ție.“
14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
15. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei, și au lăudat-o la Faraon; și femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile.
17. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
18. Atunci Faraon a chemat pe Avram, și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
19. De ce ai zis: «Este sora mea», și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o, și pleacă!“
20. Și Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa și tot ce avea.