1. Foametea bîntuia greu în țară.
2. Cînd au isprăvit de mîncat grîul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăș, și cumpărați-ne ceva merinde.“
3. Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.»
4. Dacă vrei deci să trimeți pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, și-ți vom cumpăra merinde.
5. Dar dacă nu vrei să-l trimeți, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!“
6. Israel a zis atunci: „Pentruce mi-ați făcut un astfel de rău, și ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?“
7. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră, și a zis: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: «Aduceți pe fratele vostru?“
8. Iuda a zis tatălui său Israel: «Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri.
9. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna.
10. Căci dacă n’am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum.“
11. Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător, și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale.
12. Luați cu voi argint îndoit, și duceți înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală.
13. Luați și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela.
14. Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia, și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“
15. Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s’au sculat, s’au pogorît în Egipt, și s’au înfățișat înaintea lui Iosif.
16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănînce cu mine la amează.“
17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18. Ei s’au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: „Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mîna pe măgarii noștri.“
19. S’au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu el la ușa casei;
20. și au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorît odată aici, ca să cumpărăm merinde.
21. Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; și iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: și l-am adus înapoi cu noi.
22. Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.“
23. Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v’a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.“ Și le-a adus și pe Simeon.
24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor.
25. Ei și-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănînce la el.
26. Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
27. El i-a întrebat de sănătate; și a zis: „Bătrînul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?“
28. Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă“. Și s’au plecat și s’au aruncat cu fața la pămînt.
29. Iosif a ridicat ochii; și, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-ați vorbit?“ Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“
30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, și simțea nevoie să plîngă; a intrat de grab într’o odaie, și a plîns acolo.
31. Dupăce s’a spălat pe față, a ieșit din odaie; și, silindu-se să se stăpînească, a zis: „Aduceți de mîncare!“
32. Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, și fraților lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune.
33. Frații lui Iosif s’au așezat la masă în fața lui: dela întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, și pînă la cel mai tînăr, așezați după vîrstă; și se uitau unii la alții cu mirare.
34. Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalți. Și au băut, și s’au veselit împreună cu el.