1. Cînd a auzit Iacov că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentruce stați și vă uitați unii la alții?“
2. Și a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; pogorîți-vă, și cumpărați-ne grîu de acolo, ca să trăim și să nu murim.“
3. Zece frați ai lui Iosif s’au pogorît în Egipt, ca să cumpere grîu.
4. Iacov n’a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întîmple vreo nenorocire.
5. Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaș lucru; căci în Canaan era foamete.
6. Iosif era mai mare în țară; el vindea grîu la tot poporul din țară. Frații lui Iosif au venit, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
7. Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, și le-a zis: „De unde veniți?“ Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“
8. Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut.
9. Iosif și-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, și le-a zis: „Voi sînteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării.“
10. Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
11. Noi toți sîntem fiii aceluiaș om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“
12. El le-a zis: „Ba nu; ați venit să cercetați locurile slabe ale țării.“
13. Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece frați, fii ai aceluiaș om, din țara Canaan; și iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viață.“
14. Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteți iscoade.
15. Iată cum veți fi încercați. Pe viața lui Faraon că nu veți ieși de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!
16. Trimeteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sînteți niște iscoade.“
17. Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță.
18. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
19. Dacă sînteți oameni de treabă, să rămînă unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grîu ca să vă hrăniți familiile,
20. și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte.“ Și așa au făcut.
21. Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovați față de fratele nostru; căci am văzut neliniștea sufletului lui, cînd ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“
22. Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta?“ Dar n’ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“
23. Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci.
24. Iosif a plecat la oparte dela ei, ca să plîngă. În urmă s’a întors, și le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor.
25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s’a făcut.
26. Ei și-au încărcat grîul pe măgari, și au plecat.
27. Unul din ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,
28. și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s’a dat înapoi, și iată-l în sacul meu.“ Atunci li s’a tăiat inima; și au zis unul altuia, tremurînd: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“
29. S’au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis:
30. „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade.
31. Noi i-am spus: „Sîntem oameni de treabă, nu sîntem iscoade.
32. Sîntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.“
33. Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: „Iată cum voi cunoaște dacă sînteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați,
34. și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi ști astfel că nu sînteți iscoade, ci sînteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea să străbateți țara în voie.“
35. Cînd și-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, și s’au temut.
36. Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!“
37. Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea, și ți-l voi aduce înapoi.“
38. Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, și el a rămas singur; dacă i s’ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți pogorî perii mei cei albi în locuința morților.“