1. Pavel s’a uitat țintă la Sobor, și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta …“
2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.
3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege, și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!“
4. Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?“
5. Și Pavel a zis: „N’am știut, fraților, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.“
6. Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraților, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sînt dat în judecată.“
7. Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînțelegere între Farisei și Saduchei, și adunarea s’a desbinat.
8. Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.
9. S’a făcut o mare zarvă; și cîțiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, și au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ …
10. Fiindcă gîlceava creștea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, și să-l ducă în cetățuie.
11. În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.“
12. La ziuă, Iudeii au uneltit și s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.
13. Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulți de patruzeci.
14. Ei s’au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrîni, și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.
15. Acum dar, voi, împreună cu Soborul, dați de știre căpitanului, și rugați-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu deamăruntul; și pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“
16. Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetățuie, și a spus lui Pavel.
17. Pavel a chemat pe unul din sutași, și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“
18. Sutașul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, și a zis: „Pavel cel întemnițat m’a chemat și m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.“
19. Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“
20. El a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.
21. Tu să nu-i asculți, pentrucă mai mulți de patruzeci dintre ei îl pîndesc, și s’au legat cu blestem să nu mănînce și să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, și n’așteaptă decît făgăduiala ta.“
22. Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23. În urmă, a chemat pe doi sutași, și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă pînă la Cezarea.“
24. Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix.
25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; și eu m’am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.
28. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, și l-am adus înaintea Soborului lor.
29. Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri.
30. Mi s’a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.“
31. Ostașii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, și l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.
32. A doua zi au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetățuie.
33. Ajunși în Cezarea, călăreții au dat scrisoarea în mîna dregătorului, și au adus pe Pavel înaintea lui.
34. Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,
35. „te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîșii tăi.“ Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.