1. Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s’au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei.
2. Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan, și l-au jălit cu mare tînguire.
3. Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei, și-i arunca în temniță.
4. Ceice se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvîntul.
5. Filip s’a coborît în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos.
6. Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit și au văzut semnele, pe cari le făcea.
7. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți.
8. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei.
10. Toți, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește «mare».
11. Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12. Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atît bărbați cît și femei.
13. Chiar Simon a crezut; și dupăce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip, și privea cu uimire minunile și semnele mari cari se făceau.
14. Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru și pe Ioan.
15. Aceștia au venit la Samariteni, și s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.
16. Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus.
17. Atunci Petru și Ioan au pus mînile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfînt.
18. Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,
19. și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani!
21. Tu n’ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putință;
23. căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii.“
24. Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce ați zis.“
25. După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s’au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, și i-a zis: „Scoală-te, și du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, și care este pustiu.“
27. Filip s’a sculat și a plecat. Și iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
28. se întorcea de acolo, și ședea în carul lui, și citea pe proorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te, și ajunge carul acesta!“
30. Filip a alergat, și a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?“
31. Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Și a rugat pe Filip să se suie în car, și să șadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pămînt.“
34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“
35. Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus.
36. Pe cînd își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“
37. Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“
38. A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, și Filip a botezat pe famen.
39. Cînd au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie,
40. Filip se afla la Azot, de unde s’a dus pînă la Cezarea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.