1. În urmă, Pavel s’a dus la Derbe și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată Grec.
2. Frații din Listra și Iconia îl vorbeau de bine.
3. Pavel a vrut să-l ia cu el; și, dupăce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toți știau că tatăl lui era Grec.
4. Pe cînd trecea prin cetăți, învăța pe frați să păzească hotărîrile apostolilor și presbiterilor din Ierusalim.
5. Bisericile se întăreau în credință, și sporeau la număr din zi în zi.
6. Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei.
7. Ajunși lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8. Au trecut atunci prin Misia, și s’au pogorît la Troa.
9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, și ajută-ne!“
10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
11. Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, și a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ținut al Macedoniei, și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
13. În ziua Sabatului am ieșit afară pe poarta cetății, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos, și am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
14. Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămîneți în casa mea.“ Și ne-a silit să intrăm.
16. Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Grecește: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîștig stăpînilor ei.
17. Roaba aceasta s’a luat după Pavel și după noi, și striga: „Oamenii aceștia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mîntuirii.“
18. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.“ Și a ieșit chiar în ceasul acela.
19. Cînd au văzut stăpînii roabei că s’a dus nădejdea cîștigului lor, au pus mîna pe Pavel și pe Sila și i-au tîrît în piață înaintea fruntașilor.
20. I-au dat pe mîna dregătorilor, și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sînt niște Iudei,
21. cari vestesc niște obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.“
22. Norodul s’a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, și au poruncit să-i bată cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița din lăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau.
26. Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s’au clătinat temeliile temniței. Îndată, s’au deschis toate ușile, și s’au deslegat legăturile fiecăruia.
27. Temnicerul s’a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci nici un rău, căci toți sîntem aici.“
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, și, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila;
30. i-a scos afară, și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“
31. Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mîntuit tu și casa ta.“
32. Și i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît și tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, și a fost botezat îndată, el și toți ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, și s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35. Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Grecește: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“
36. Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară, și duceți-vă în pace.“
37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor, fără să fim judecați, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“
38. Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.
39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță, și i-au rugat să părăsească cetatea.
40. Ei au ieșit din temniță, și au intrat în casa Lidiei; și, dupăce au văzut și mîngîiat pe frați, au plecat.