1. În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana“.
2. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, și i-a zis: „Cornelie!“
4. Corneliu s’a uitat țintă la el, s’a înfricoșat, și a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele.
5. Trimete acum niște oameni la Iope, și chiamă pe Simon, zis și Petru.
6. El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.“
7. Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;
8. și, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.
9. A doua zi, cînd erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperișul casei, pela ceasul al șaselea.
10. L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
15. Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“
16. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer.
17. Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
18. și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo.
19. Și pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.“
21. Petru deci s’a pogorît, și a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?“
22. Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“
23. Petru deci i-a chemat înlăuntru, și i-a găzduit.
24. A doua zi, s’a sculat, și a plecat cu ei. L-au însoțit și cîțiva frați din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe cari-i chemase.
25. Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, și i s’a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sînt om!“
27. Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți.
28. „Știți“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’ați chemat; vă întreb dar, cu ce gînd ați trimes după mine?“
30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31. și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale.
32. Trimete dar la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îți va vorbi.“
33. Am trimes îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.“
34. Atunci Petru a început să vorbească, și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că în orice neam, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El.
36. El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37. Știți vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39. Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în țara Iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate,
41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți.
42. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, și să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți.
43. Toți proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“
44. Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toți cei ce ascultau Cuvîntul.
45. Toți credincioșii tăiați împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiți cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat și peste Neamuri.
46. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, cari au primit Duhul Sfînt ca și noi?“
48. Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.