1. Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîțiva ucenici,
2. și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfînt cînd ați crezut?“ Ei i-au răspuns:„Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.“
3. Dar cu ce botez ați fost botezați?“ le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, și spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.“
5. Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus.
6. Cînd și-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, și vorbeau în alte limbi, și prooroceau.
7. Erau cam doisprezece bărbați de toți.
8. În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
9. Dar, fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran.
10. Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți ceice locuiau în Asia, Iudei și Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
11. Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
12. pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau boalele, și ieșeau afară din ei duhurile rele.
13. Niște exorciști Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!“
14. Ceice făceau lucrul acesta, erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sînteți?“
16. Și omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toți Iudeii, de toți Grecii cari locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți: și Numele Domnului Isus era proslăvit.
18. Mulți din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră.
19. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adus cărțile, și le-au ars, înaintea tuturor: prețul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginți.
20. Cu atîta putere se răspîndea și se întărea Cuvîntul Domnului.
21. Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia și Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.“
22. A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
23. Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, și aducea lucrătorilor săi nu puțin cîștig cu ele.
25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaș meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atîrnă de meseria aceasta;
26. și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod, și zice că zeii făcuți de mîni nu sînt dumnezei.
27. Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreț; dar și că templul marei zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia, care este cinstită în toată Asia și în toată lumea, este nimicită.“
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, și au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“
29. Toată cetatea s’a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gînd în teatru, și au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel.
30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31. Chiar și unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășală, și cei mai mulți nici nu știau pentruce se adunaseră.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, și voia să se apere înaintea norodului.
34. Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toți într’un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!“
35. Totuș logofătul a potolit norodul, și a zis: „Bărbați Efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane și a chipului ei căzut din cer?
36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți, și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită.
37. Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, cari nu sînt vinovați nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre.
38. Deci, dacă în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, și sînt dregători; să se pîrască unii pe alții.
39. Dar dacă umblați după altceva, se va hotărî într’o adunare legiuită.
40. Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n’avem nici un temei, ca să putem îndreptăți zarva aceasta.“
41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.