1. În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în acelaș loc.
2. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s’au așezat cîte una pe fiecare din ei.
4. Și toți s’au umplut de Duh Sfînt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
5. Și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer.
6. Cînd s’a auzit sunetul acela, mulțimea s’a adunat și a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: „Toți aceștia cari vorbesc, nu sînt Galileeni?
8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei sau prozeliți,
11. Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“
12. Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?“
13. Dar alții își băteau joc, și ziceau: „Sînt plini de must!“
14. Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, și le-a zis: „Bărbați Iudei și voi toți cei cari locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele!
15. Oamenii aceștia nu sînt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
16. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17. „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrînii voștri vor visa visuri!
18. Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor prooroci.
19. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pămînt, sînge, foc și un vîrtej de fum;
20. soarele se va preface în întunerec, și luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.
21. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“
22. Bărbați Israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți;
23. pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorît prin mîna celor fărădelege.
24. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegîndu-I legăturile morții, pentrucă nu era cu putință să fie ținut de ea.
25. Căci David zice despre El:„Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26. De aceea, mi se bucură inima, și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde:
27. căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților, și nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
28. Mi-ai făcut cunoscut căile vieții, și Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de față.“
29. Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat; și mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
30. Fiindcă David era prooroc, și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie,
31. despre învierea lui Hristos a proorocit și a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea.
32. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți sîntem martori ai lui.
33. Și acum, odată ce S’a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit dela Tatăl făgăduința Duhului Sfînt, a turnat ce vedeți și auziți.
34. Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea,
35. pînăce voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.»
36. Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.“
37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?“
38. „Pocăiți-vă“, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfîntului Duh.
39. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“
40. Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, și zicea: „Mîntuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“
41. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete.
42. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pînii, și în rugăciuni.
43. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.
44. Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște.
45. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.
46. Toți împreună erau nelipsiți dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă.
47. Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiți.