1. Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?“
2. Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S’a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran.
3. Și i-a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta, și du-te în țara, pe care ți-o voi arăta.“
4. El a ieșit atunci din țara Haldeilor, și s’a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.
5. Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpînire lui, și seminței lui după el, măcar că n’avea niciun copil.
6. Dumnezeu i-a spus că sămînța lui va locui într-o țară străină, va fi robită, și va fi chinuită patru sute de ani.
7. «Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși, și-Mi vor sluji în locul acesta.»
8. Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; și astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9. Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
10. și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.
11. A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.
12. Iacov a auzit că în Egipt era grîu, și a trimes pe părinții noștri întîiaș dată acolo.
13. Și cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
14. Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată familia lui, șaptezeci și cinci de suflete.
15. Iacov s’a pogorît în Egipt, unde a murit el și părinții noștri.
16. Și au fost strămutați la Sihem, și puși în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem.
17. Se apropia vremea cînd trebuia să se împlinească făgăduința, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s’a înmulțit în Egipt,
18. pînă cînd s’a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif.
19. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, și a chinuit pe părinții noștri, pînă acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască.
20. Pe vremea aceasta s’a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21. Și cînd a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, și l-a crescut ca pe copilul ei.
22. Moise a învățat toată înțelepciunea Egiptenilor, și era puternic în cuvinte și în fapte.
23. El avea patruzeci de ani, cînd i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.
24. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, și a omorît pe Egiptean.
25. Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n’au priceput.
26. A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, și i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», a zis el, «voi sînteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?»
27. Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, și i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor și judecător peste noi?
28. Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?»
29. La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, și s’a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii.
30. Peste patruzeci de ani, i s’a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
31. Moise, cînd l-a văzut, s’a mirat de arătarea aceasta; și, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
32. care i-a zis: «Eu sînt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.» Și Moise, tremurînd, n’a îndrăznit să se uite.
33. Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt.
34. Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, și M’am pogorît să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.»
35. Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpînitor și judecător?» Dumnezeu l-a trimes ca stăpînitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
36. El i-a scos din Egipt, și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie, și în pustie, patruzeci de ani.
37. Acest Moise a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un prooroc ca mine: de el să ascultați.“
38. El este acela care, în adunarea Israeliților din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39. Părinții noștri n’au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: și, în inimile lor, s’au întors spre Egipt,
40. și au zis lui Aaron: «Fă-ne niște dumnezei,cari să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s’a făcut.»
41. Și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului, și s’au bucurat de lucrul mînilor lor.
42. Atunci Dumnezeu S’a întors dela ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: «Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
43. Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»
44. Părinții noștri aveau în pustie cortul întîlnirii, așa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
45. Și părinții noștri l-au adus, la rîndul lor, supt povățuirea lui Iosua, cînd au intrat în țara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo pînă în zilele lui David.
46. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
48. Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mîni omenești, cum zice proorocul:
49. «Cerul este scaunul Meu de domnie, și pămîntul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
50. N’a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…“
51. … „Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfînt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.
52. Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vîndut acum, și L-ați omorît.
53. voi, cari ați primit Legea dată prin îngeri, și n’ați păzit-o!…“
54. Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, și scrîșneau din dinți împotriva lui.
55. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfînt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56. și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“
57. Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s’au năpustit toți într’un gînd asupra lui.
58. L-au tîrît afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Marturii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul.
59. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“
60. Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ținea în seamă păcatul acesta!“ Și după aceste vorbe, a adormit.