Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36
  37. 37
  38. 38
  39. 39
  40. 40

Vechiul Testament

Noul Testament

Exodul 1 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Asuprirea israeliților în Egipt

1. Acestea sunt numele israeliților care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor:

2. Ruben, Simeon, Levi și Iuda,

3. Isahar, Zabulon și Beniamin,

4. Dan și Neftali, Gad și Așer.

5. Toți urmașii lui Iacov erau în număr de șaptezeci. Iosif se afla deja în Egipt.

6. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toți frații săi și toată generația de atunci.

7. Israeliții s-au înmulțit foarte mult; ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s-a umplut de ei.

8. Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif.

9. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliților este prea mare și prea puternic pentru noi.

10. Haideți să ne purtăm cu dibăcie față de ei, căci altfel se vor înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture dușmanilor noștri, să lupte împotriva noastră și să fugă din țară.“

11. Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul și Ramsesul ca cetăți cu hambare pentru Faraon.

12. Însă cu cât erau ei mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliți

13. și i-au supus la o muncă foarte grea;

14. le-au făcut viețile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliților, egiptenii erau foarte aspri.

15. Monarhul Egiptului le-a zis moașelor evreilor (pe una o chema Șifra, iar pe cealaltă Pua):

16. „Când vă veți împlini slujba de moașe la femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă cel care se va naște va fi băiat, omorâți-l, dar dacă va fi fată, lăsați-o să trăiască.“

17. Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.

18. Monarhul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: – De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască?

19. Moașele i-au răspuns lui Faraon: – Deoarece femeile evreilor nu sunt ca și femeile egiptene; ele sunt vânjoase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.

20. Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte puternic.

21. Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii.

22. Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor! Doar pe fete să le lăsați să trăiască!“