1. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să descopăr aceste semne în mijlocul lor
2. și pentru ca voi să puteți istorisi copiilor și nepoților voștri cât de aspru m-am purtat cu egiptenii, ce semne am făcut în mijlocul lor; și astfel să știți că Eu sunt Domnul. “
3. Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul , Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece și să Mi se închine.
4. Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi aduce mâine lăcuste în țara ta.
5. Ele vor acoperi țara și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor mânca ce v-a mai rămas după grindină, vor mânca orice copac care crește pe câmp și
6. îți vor umple palatele tale, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor; va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi.»“ Apoi ei s-au întors și au ieșit de la Faraon.
7. Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă poporul să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeul lor; încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“
8. Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?
9. Moise i-a răspuns: –Vom merge cu tinerii și cu bătrânii, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea Domnului.
10. El le-a zis: – Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați cu copiii voștri! Băgați de seamă, căci aveți de gând să faceți ceva rău.
11. Nu, nu! Doar bărbații voștri pot merge să se închine Domnului , pentru că aceasta ați cerut. Și au fost izgoniți dinaintea lui Faraon.
12. După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului și o vor invada lăcustele care vor mânca orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după urgia cu grindina.“
13. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a adus vântul de răsărit peste țară pe tot timpul zilei și al nopții; când s-a făcut dimineață, vântul de răsărit a adus lăcustele.
14. Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi.
15. Ele au acoperit întreaga țară și tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din țară și tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp.
16. Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului , Dumnezeul vostru, și împotriva voastră.
17. Iartă-mi și păcatul acesta și roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“
18. Ei au ieșit de la Faraon și Moise s-a rugat din nou Domnului.
19. Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.
20. Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe israeliți să plece.
21. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată țara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“
22. Moise și-a întins mâna spre cer și s-a făcut un mare întuneric peste toată țara Egiptului timp de trei zile.
23. Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții și timp de trei zile nu s-au putut mișca de unde erau; dar toți israeliții au avut lumină acolo unde locuiau.
24. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25. Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne lași să aducem jertfe și arderi-de-tot Domnului , Dumnezeul nostru.
26. Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, și nu știm ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.
27. Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.
28. Apoi Faraon i-a zis: – Ieși de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri.
29. – Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ți voi mai vedea fața.