1. Întreaga adunare a israeliților a plecat de la Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieșit din țara Egiptului.
2. În pustie, întreaga adunare a israeliților a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3. Israeliții le-au zis: „O, de-am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului! Cel puțin acolo stăteam lângă oalele de carne și mâncam pâine din belșug. Ne-ați adus aici, în pustia aceasta, ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta!“
4. Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu.
5. În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“
6. Moise și Aaron le-au zis tuturor israeliților: „În seara aceasta veți ști că Domnul v-a scos din țara Egiptului,
7. iar dimineață veți vedea slava Domnului , pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeți împotriva noastră?“
8. Moise a mai zis: „Veți ști că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineața – pâine din belșug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului. “
9. După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliților: «Apropiați-vă de Domnul , căci El a auzit cârtirile voastre.»“
10. În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie și slava Domnului s-a arătat în nor.
11. Domnul i-a vorbit lui Moise astfel:
12. „Am auzit cârtirile israeliților; de aceea spune-le: «Între cele două seri veți avea carne, iar dimineața – pâine din belșug; atunci veți ști că Eu sunt Domnul , Dumnezeul vostru.»“
13. Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra; dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.
14. Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ.
15. Când le-au văzut, neștiind ce sunt, israeliții și-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncați.
16. Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omer de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.“
17. Israeliții au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin.
18. După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.
19. Deși Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineața,
20. ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit, iar Moise s-a mâniat pe ei.
21. În fiecare dimineață israeliții adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea.
22. În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri pentru fiecare persoană. Când toți conducătorii adunării au venit și i-au spus acest lucru lui Moise,
23. el le-a răspuns: „ Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul ; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“
24. Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi.
25. Moise le-a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului ; azi nu veți găsi pâine pe câmp.
26. S-o adunați timp de șase zile, căci în a șaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“
27. În ziua a șaptea însă unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.
28. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?
29. Știți că Domnul v-a dat Sabatul și de aceea în a șasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“
30. Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.
31. Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32. Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul : «Puneți deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generațiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din țara Egiptului.»“
33. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“
34. Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
35. Israeliții au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o țară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului.
36. (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)