1. Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește Domnul : ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine.
2. Dacă nu-l vei lăsa să plece, voi lovi toată țara ta cu broaște.
3. Râul va fi plin de broaște; ele vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat.
4. Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“
5. Domnul i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron să-și întindă mâna cu toiagul peste râuri, canale și iazuri, ca broaștele să iasă în țara Egiptului.“
6. Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului.
7. Dar vrăjitorii au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în Egipt.
8. După aceea Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: – Rugați-vă Domnului să ia broaștele de pe mine și de pe poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să-I aducă jertfe Domnului.
9. Moise i-a răspuns lui Faraon: – Îți las cinstea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de pe tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.
10. – Mâine! i-a zis el. – Fie așa cum spui – i-a răspuns Moise – ca să știi că nu este nimeni ca Domnul , Dumnezeul nostru.
11. Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; ele vor rămâne doar în Nil.
12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le-a adus peste Faraon.
13. Domnul a făcut așa cum I-a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri.
14. Ei le-au adunat grămezi și țara s-a împuțit.
15. Când Faraon a văzut că are răgaz, și-a împietrit inima, după cum spusese Domnul , și nu i-a ascultat.
16. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțari în toată țara Egiptului.»“
17. Ei au făcut întocmai: Aaron și-a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale; în toată țara Egiptului praful pământului s-a transformat în țânțari.
18. Vrăjitorii au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Țânțarii se aflau pretutindeni, pe oameni și pe animale.
19. Atunci vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon era împietrită și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
20. După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon, când el se va duce la apă, și spune-i: «Așa vorbește Domnul : ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine.
21. Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care locuiesc se vor umple de roiuri de muște.
22. Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen, unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt Domnul în această țară.
23. Astfel, voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“
24. Domnul a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi; toată țara Egiptului a fost pustiită din cauza muștelor.
25. Atunci Faraon i-a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: – Duceți-vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.
26. – Nu este bine să facem astfel, i-a răspuns Moise, pentru că jertfele pe care le aducem Domnului, Dumnezeul nostru, sunt privite drept urâciuni de către egipteni. Dacă aducem înaintea egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?
27. Va trebui să facem o călătorie de trei zile în pustie și acolo să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, așa cum ne-a poruncit.
28. Faraon a zis: – Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Deocamdată, rugați-vă pentru mine.
29. – Imediat ce ies de la tine, i-a răspuns Moise, mă voi ruga Domnului ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să se mai poarte cu viclenie și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe Domnului!
30. Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului.
31. Domnul a făcut așa cum I-a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n-a rămas nici măcar una.
32. Însă și de data aceasta Faraon și-a împietrit inima și nu a lăsat poporul să plece.