1. Atunci Moise și israeliții au cântat această cântare Domnului : „Voi cânta Domnului , căci Și-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.
2. Domnul este tăria mea și cântarea mea, El a devenit mântuirea mea; Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3. Domnul este un războinic; Numele Lui este Domnul.
4. El a aruncat în mare carele lui Faraon și oștirea lui; căpeteniile lui alese s-au înecat în Marea Roșie.
5. Ape adânci i-au acoperit; s-au prăbușit în adânc ca o piatră.
6. Dreapta Ta, Doamne , este măreață în putere, dreapta Ta, Doamne , i-a zdrobit pe dușmani.
7. Cu măreția majestății Tale Ți-ai doborât vrăjmașii, Ți-ai dezlănțuit mânia care i-a mistuit ca pe o miriște.
8. La suflarea nărilor Tale apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.
9. Vrăjmașul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10. Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit; s-au afundat ca plumbul în apele mărețe.
11. Care dintre zei este ca Tine, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, temut în splendoare și înfăptuitor de minuni?
12. Ți-ai întins mâna dreaptă și pământul i-a înghițit.
13. Prin îndurarea Ta Ți-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă.
14. Popoarele vor începe să tremure când vor auzi; îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15. Căpeteniile Edomului se vor teme; un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16. teroarea și groaza vor cădea peste ei; din pricina măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne , până va trece poporul pe care l-ai câștigat.
17. Tu îl vei aduce și-l vei sădi pe muntele moștenirii Tale, în locul pe care Tu, Doamne , Ți l-ai pregătit ca locuință, lăcașul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18. Domnul va domni în veci de veci!“
19. Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliții însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.
20. Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine în mâini și dansând.
21. Miriam le cânta: „Cântați Domnului , căci Și-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“
22. După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roșie și au intrat împreună în pustia Șur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.
23. Au ajuns într-un loc unde, deși era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara.
24. Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“
25. El a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă și apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi și porunci și i-a pus la încercare.
26. El le-a zis: „Dacă veți asculta cu atenție glasul Domnului , Dumnezeul vostru, dacă veți face ce este drept înaintea Lui, dacă veți lua aminte la poruncile Lui și veți păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“
27. În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri; ei și-au așezat tabăra lângă apă.