1. Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său, Israel; a aflat cum l-a scos Domnul pe Israel din Egipt.
2. Ietro a adus-o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă.
3. I-a adus și pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom(căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o țară străină“),
4. iar celălalt se numea Eliezer(căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m-a scăpat de sabia lui Faraon“).
5. Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia.
6. Ietro i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția și cu fiii ei.“
7. Moise a ieșit să-l întâlnească pe socrul său; s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate și împreună au intrat în cort.
8. Apoi Moise i-a istorisit socrului său tot ceea ce le-a făcut Domnul lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i-a eliberat Domnul.
9. Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, scăpându-l din mâna egiptenilor.
10. Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v-a scăpat din mâna egiptenilor și a lui Faraon.
11. Acum știu că Domnul este mai mare decât toți zeii, căci în fiecare lucru în care ei s-au purtat cu trufie față de Israel, El a fost mai presus de ei.“
12. Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere de tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți cei din sfatul bătrânilor lui Israel, ca să ia masa împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.
13. În ziua următoare, Moise s-a așezat ca să judece poporul și poporul a stat în jurul lui de dimineața până seara.
14. Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat: – Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?
15. Moise i-a răspuns socrului său: – Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu.
16. Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile și legile lui Dumnezeu.
17. Socrul lui Moise i-a zis: – Ceea ce faci tu nu este bine.
18. Te istovești singur și istovești și poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poți purta singur.
19. Ascultă-mă: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea Sa;
20. învață-i poruncile și legile și arată-le calea pe care trebuie să meargă și lucrurile pe care trebuie să le facă.
21. Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere și urăsc câștigul necinstit. Pune-i pe acești oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni.
22. Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece ei înșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine și ei vor duce povara împreună cu tine.
23. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față sarcinilor și tot poporul va merge la locul lui în pace.
24. Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ceea ce acesta i-a zis.
25. A ales oameni destoinici din tot Israelul și i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni.
26. Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.
27. Apoi Moise și-a lăsat socrul să plece în țara lui.