1. După ce am fost scăpați din primejdie, am aflat că insula se numea Malta.
2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia și din pricina frigului, și ne-au primit alături de ei pe toți.
3. Pavel a adunat o grămadă de mărăcini și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.
4. Când barbarii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască!“
5. Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere nici un rău.
6. Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
7. Aproape de locul acela se aflau niște ogoare ale fruntașului insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.
8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.
9. După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați.
10. Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie.
11. După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor.
12. Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,
13. iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,
14. unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.
15. Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.
16. Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar) lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.
17. După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntașii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat le-a zis: – Bărbați, fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost luat prizonier în Ierusalim și dat în mâinile romanilor.
18. Aceștia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea.
19. Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nici o acuzație împotriva neamului meu.
20. Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț!
21. Ei i-au răspuns: – Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine și nici unul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau n-a vorbit ceva rău despre tine.
22. Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei partide.
23. Așadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.
24. Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși.
25. Fiindcă ei plecau acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoșilor noștri,
26. când a zis: «Du-te la cei din poporul acesta și spune-le: Veți asculta întruna, dar nu veți înțelege și veți privi mereu, dar nu veți pricepe!
27. Căci inima celor din acest popor s-a împietrit! Urechile lor aud greu și ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să-i vindec!»
28. Să știți deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, și ele o vor asculta!“
29. (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)
30. Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care și-l închiriase. Și-i primea pe toți cei ce veneau la el,
31. predicând Împărăția lui Dumnezeu și dând învățătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.