1. Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care El o promisese mai dinainte prin profeții Săi în Sfintele Scripturi
3. și care se referă la Fiul Său – născut din sămânța lui David, în ce privește trupul,
4. iar în ce privește Duhul sfințeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea dintre cei morți – adică la Isus Cristos, Domnul nostru,
5. prin Care am primit harul și apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinței pe toate neamurile,
6. între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Cristos.
7. Deci, tuturor celor care sunt preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fie sfinți: har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
8. Mai întâi, Îi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în întreaga lume.
9. Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi,
10. cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puțin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reușesc să vin la voi.
11. Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră,
12. pentru ca atât voi, cât și eu, să fim încurajați în același timp – voi prin credința mea, iar eu prin a voastră.
13. Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am și printre voi vreun rod, tot așa cum am și printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat.
14. Eu sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor, atât celor înțelepți, cât și celor neștiutori,
15. astfel că, în ce mă privește pe mine, sunt dornic să vă predic Evanghelia și vouă, celor din Roma.
16. Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –,
17. deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, carevine din credință și care duce la credință, așa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credință.“
18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate.
19. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat.
20. De la crearea lumii, însușirile Lui invizibile – puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză,
21. fiindcă, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit, și astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.
22. Pretinzând că sunt înțelepți, au înnebunit
23. și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor și a animalelor care se târăsc.
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-și astfel trupurile între ei.
25. Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună și s-au închinat și au slujit creației în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin!
26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor rușinoase, căci femeile lor au schimbat relațiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii;
27. tot astfel și bărbații, au părăsit relațiile intime naturale cu femeile și s-au aprins de poftă unii pentru alții, săvârșind lucruri scârboase unii cu alții și primind astfel în ei înșiși răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
28. Și fiindcă n-au încuviințat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoașterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minții lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin.
29. Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelătorie, sunt dușmănoși, șoptitori,
30. bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganți, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,
31. necugetați, nu-și țin promisiunile, sunt fără afecțiune, nemiloși.
32. Și, deși cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi și încuviințează pe cei ce le înfăptuiesc.