1. În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul.
2. În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“
3. Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4. Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru.
5. Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor.
6. Au traversat toată insula până la Pafos, iaracolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus,
7. care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,
8. însă Elima, vrăjitorul, căci așa se traduce numele lui, li se opunea și căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.
9. Dar Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el
10. și i- a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să sucești căile drepte ale Domnului?
11. Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână.
12. Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învățătura Domnului.
13. Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărțit de ei și s-a întors în Ierusalim.
14. Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s-au așezat.
15. După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!“
16. Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!
17. Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoșii noștri; El l-a înălțat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și l-a scos de acolo cu brațul Său puternic.
18. Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustie.
19. Și, după ce a distrus șapte neamuri în țara Canaanului, le-a dat drept moștenire țara acestora.
20. Perioada aceasta s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători, până la profetul Samuel.
21. Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin.
22. Apoi l-a înlăturat pe Saul și li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea și care va împlini toate planurile Mele.»
23. Dintre urmașii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.
24. Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinței la tot poporul Israel.
25. Când Ioan era pe cale de a-și împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneți că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»
26. Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri!
27. Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeți, care sunt citite în fiecare zi de Sabat.
28. Și, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare.
29. După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți;
31. El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui în fața poporului.
32. Așadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoșilor noștri,
33. Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!»
34. Că L-a înviat dintre cei morți, așa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi da promisiunile sfinte și demne de încredere făcute lui David.»
35. De aceea mai zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.»
36. Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la strămoșii săi și a văzut putrezirea!
37. Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea!
38. Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și, de toate păcatele de care nu ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise,
39. este îndreptățit oricine crede în El.
40. Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți:
41. «Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“
42. În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în Sabatul următor.
43. După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulți iudei și prozeliți devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.
45. Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l insultau.
46. Barnabas și Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47. Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“
48. Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta și au lăudat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut.
49. Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea.
50. Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influență, și pe fruntașii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas și i-au alungat din ținuturile lor.
51. Pavel și Barnabas și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia.
52. Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.