1. Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec.
2. El era vorbit de bine de frații din Listra și din Iconia.
3. Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec.
4. În timp ce treceau prin cetăți, ei îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii din Ierusalim.
5. Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.
6. Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și al Galatiei.
7. Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8. Au trecut deci prin Misia și s-au dus în Troa.
9. În timpul nopții, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“
10. După ce Pavel a văzut viziunea, am căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
11. Am pornit pe mare din Troa și ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis,
12. iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei, o colonie. În cetatea aceasta am rămas câteva zile.
13. În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am așezat și le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo.
14. O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea și ea acolo și asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15. După ce ea și casa ei au fost botezați, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă considerați că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“ Și ne-a înduplecat.
16. Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei.
17. Ea se ținea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc Calea mântuirii!“
18. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“ Și a ieșit chiar în ceasul acela.
19. Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s-a dus, i-au apucat pe Pavel și pe Silas și i-au târât în piața publică, înaintea autorităților.
20. I-au adus înaintea magistraților și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei
21. și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“
22. Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine.
24. Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică și le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deținuții îi ascultau.
26. Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile.
27. Temnicerul s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.
28. Pavel însă a strigat cu glas tare: – Să nu-ți faci nici un rău, căci toți suntem aici!
29. Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.
30. Apoi, conducându-i afară, a zis: – Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31. Ei i-au răspuns: – Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!
32. Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.
33. Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile; apoi, imediat, el și toți ai lui au fost botezați.
34. După aceea i-a dus acasă la el și le-a pus masa; și s-a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut zi, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“
36. Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte: – Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți-vă în pace!
37. Însă Pavel le-a zis ofițerilor: – Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!
38. Ofițerii au spus aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani
39. și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate.
40. Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.