1. Marele preot l-a întrebat: – Așa stau lucrurile?
2. El a răspuns: – Frați și părinți, ascultați! Dumnezeul slavei i S-a arătat strămoșului nostru Avraam în timp ce se afla în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,
3. și i-a zis: „Ieși din țara ta și dintre rudeniile tale și vino în țara pe care ți-o voi arăta!“
4. Atunci el a ieșit din țara caldeenilor și a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum,
5. dar nu i-a dat în ea nici o moștenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca posesiune, lui și seminței lui după el, cu toate că nu avea nici un copil.
6. Dumnezeu i-a spus că urmașii lui vor locui ca străini într-o țară străină și că vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani.
7. „Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieși de acolo și Mi se vor închina Mie în locul acesta.“
8. Apoi i-a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta; apoi Isaac l-a circumcis pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9. Patriarhii, fiind invidioși pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el
10. și l-a scăpat din toate necazurile lui; El i-a dat har și înțelepciune în prezența lui Faraon, monarhul Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt și peste toată casa lui.
11. A venit o foamete în tot Egiptul și în Canaan; necazul era mare și strămoșii noștri nu găseau de mâncare.
12. Iacov a auzit că în Egipt era grâu, așa că i-a trimis acolo pe strămoșii noștri pentru prima oară.
13. Când s-au dus a doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi, iar Faraon a aflat despre neamul lui Iosif.
14. Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov precum și întreaga familie, în număr de șaptezeci și cinci de suflete.
15. Și astfel Iacov s-a coborât în Egipt, unde atât el, cât și strămoșii noștri au murit.
16. Au fost mutați în Șehem și puși în mormântul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Hamor, în Șehem, în schimbul unei sume în argint.
17. Cu cât se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam, poporul creștea și se înmulțea tot mai mult în Egipt,
18. până când peste Egipt s-a ridicat un alt monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif.
19. Acesta ne-a exploatat cu viclenie neamul și i-a tratat rău pe strămoșii noștri, cerându-le să-și abandoneze copiii, ca să nu mai trăiască.
20. În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui său,
21. iar când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe propriul ei fiu.
22. Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte.
23. Când avea patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i viziteze pe frații săi, pe israeliți.
24. A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i-a luat apărarea; el l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean.
25. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înțeles.
26. În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se și i-a îndemnat la pace, spunându-le: „Bărbaților, voi sunteți frați; de ce vă faceți rău unul altuia?“
27. Dar cel ce-i făcea rău semenului său, l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?
28. Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean“?
29. Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii.
30. După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș.
31. Când a văzut tufișul, Moise s-a mirat de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite mai bine, glasul Domnului i -a vorbit astfel:
32. „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac și (Dumnezeul) lui Iacov!“ Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.
33. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
34. Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“
35. Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu drept conducător și eliberator, cu ajutorul îngerului care i s-a arătat în tufiș.
36. El i-a scos din Egipt și a făcut semne și minuni în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustie, timp de patruzeci de ani.
37. El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie.“
38. El este acela care a fost în adunare, în pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri; și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39. Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt.
40. Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului!“
41. Și în zilele acelea și-au făcut un vițel, au adus jertfă acelui idol și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42. Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine oștirii cerului, așa cum este scris în Cartea Profeților: „Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mâncare, timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?
43. Ați purtat cortul lui Moloh și steaua zeului vostru Refan , chipurile idolești pe care vi le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“
44. Cortul Mărturiei era cu strămoșii noștri în pustie, așa cum poruncise Cel Ce i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.
45. Strămoșii noștri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul neamurilor pe care le-a izgonit Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David,
46. care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să-I asigure Dumnezeului lui Iacov un loc de locuit.
47. Solomon însă a fost cel care I-a construit o casă.
48. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul:
49. „Cerul este tronul Meu, iar pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-ați putea zidi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
50. Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“
51. Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi!
52. Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri?! Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, Cel ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum,
53. voi, care ați primit Legea poruncită prin îngeri, dar n-ați ascultat de ea!
54. Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și scrâșneau din dinți împotriva lui.
55. El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56. și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!“
57. Atunci ei au început să strige cu glas tare și n-au vrut să mai asculte, ci s-au repezit într-un singur gând asupra lui;
58. l-au scos afară din cetate și l-au lovit cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59. Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“
60. Apoi a căzut în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!“ Și spunând aceasta, a adormit.