1. Teofilus, În prima carte am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă și să-i învețe pe oameni
2. până în ziua în care a fost luat în cer, după ce le dăduse mai întâi porunci, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care-i alesese.
3. După suferința Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu.
4. În timp ce se afla laolaltă cu ei, le-a poruncit astfel: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine.
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“
6. Prin urmare, atunci când s-au strâns laolaltă, ei L-au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?
7. El le-a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau momentele pe care Tatăl le-a așezat prin propria Sa autoritate.
8. Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.
9. După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.
10. Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s-au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în haine albe,
11. care le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în același fel în care L-ați văzut mergând spre cer.“
12. Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat.
13. Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeus –, Simon zelotul și Iuda – fiul lui Iacov.
14. Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.
15. În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților, o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni, și le-a zis:
16. „Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus.
17. El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să ia parte la această slujire.
18. (Din răsplata pentru nelegiuirea lui, omul acesta și-a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s-au vărsat toate intestinele în acel loc.
19. Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în limba lor, „ Acheldama “, adică „Ogorul sângelui“.)
20. Căci în cartea Psalmilor este scris: «Fie-i locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!» și «Slujba lui s-o ia altul!»
21. Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în toată perioada în care Domnul Isus a umblat printre noi,
22. începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care Isus a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“
23. Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias.
24. Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales
25. ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s-a abătut Iuda ca să se ducă la locul lui!“
26. Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matias, care a fost socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.