1. Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira,
2. și a păstrat pentru sine o parte din bani cu știrea soției lui; apoi a adus cealaltă parte din bani și a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul ogorului?
4. Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“
5. Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ și și-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră acestelucruri.
6. Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat.
7. Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.
8. Petru a întrebat-o: – Spune-mi, cu atât ați vândut ogorul? Ea i-a răspuns: – Da, cu atât.
9. Atunci Petru i-a zis: – De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!
10. Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui și și-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară și au îngropat-o lângă soțul ei.
11. O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.
12. Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon
13. și nici unul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult.
14. Totuși, tot mai mulți oameni, o mulțime de bărbați și femei care credeau în Domnul, erau adăugați la numărul lor,
15. astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei.
16. Mulțimea, de asemenea, se aduna din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate; și toți erau vindecați.
17. Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie,
18. au pus mâinile pe apostoli și i-au băgat în închisoarea publică.
19. Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i-a condus afară și le-a zis:
20. „Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele vieții acesteia!“
21. Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineață și au început să dea învățătură. Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduși.
22. Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, așa că s-au întors și au anunțat
23. spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“
24. Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din pricina lor și au început să se întrebe ce se întâmplă.
25. Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați băgat în închisoare stau în Templu și dau învățătură poporului!“
26. Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.
27. I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat
28. zicând: – (Nu) v-am poruncit răspicat să nu mai dați învățătură în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29. Petru și ceilalți apostoli i-au răspuns: – Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
30. Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-ați prins și L-ați ucis pironindu-L pe lemn!
31. Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate!
32. Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33. Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare.
34. Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin.
35. Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama ce aveți de gând să le faceți acestor oameni!
36. Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți cei ce-l urmaseră au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei.
37. După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a tras pe popor după el. Dar și el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăștiați.
38. Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i înpace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt,
39. dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veți putea opri pe acești oameni! Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“
40. Ei au fost convinși de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul.
41. Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați vrednici să fie înjosiți pentru Numele lui Isus.
42. Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să dea învățătură și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.