1. Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii și unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliții care l-au adus acolo.
2. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în palatul stăpânului său egiptean.
3. Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif și că făcea ca toate să prospere în mâna lui.
4. Iosif a găsit bunăvoință la el și i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său și i-a dat în grijă toată gospodăria sa.
5. De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său și peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp.
6. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeș și arătos.
7. După o vreme, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și i-a zis: Culcă-te cu mine!
8. Dar el a refuzat și i-a răspuns: Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce privește gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are.
9. Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci cum aș putea să fac răul acesta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
10. Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezența ei.
11. Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-și îndeplinească slujba și nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo,
12. ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară.
13. Când a văzut că el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară,
14. i-a chemat pe sclavii palatului și le-a zis: „Vedeți, soțul meu ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat cât am putut,
15. iar când el a auzit că țip cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
16. Ea i-a ținut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă
17. și i-a spus și lui aceleași lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca șă-și bată joc de mine,
18. dar, când am țipat cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
19. Când stăpânul său a auzit acuzele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie,
20. l-a luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui; și acolo a rămas.
21. Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare și a făcut ca el să găsească bunăvoință la comandantul temniței.
22. Comandantul temniței i-a dat în grija lui Iosif pe toți cei închiși în temniță; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el.
23. Comandantul temniței nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el și îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.