1. Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.
2. El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: Pune-ți mâna sub coapsa mea
3. și jură-mi pe Domnul , Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,
4. ci că te vei duce în țara mea, la rudele mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu Isaac.
5. Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această țară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai venit?
6. Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam.
7. Domnul , Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, Care mi-a vorbit și mi-a jurat spunând: „Seminței tale îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.
8. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo.
9. Sclavul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru.
10. El a luat zece dintre cămilele stăpânului său și tot felul de daruri alese și a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim, spre cetatea lui Nahor.
11. A lăsat cămilele să se așeze în afara cetății, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă –
12. apoi s-a rugat: „ Doamne , Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam.
13. Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă.
14. Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» și care îmi va răspunde: «Bea! și-ți voi adăpa și cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că Ți-ai arătat îndurarea față de stăpânul meu.“
15. Înainte ca el să-și fi terminat rugăciunea, a ieșit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară și nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut vasul și apoi s-a întors.
17. Sclavul a alergat să o întâlnească și i-a zis: Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău.
18. Bea, domnul meu, a răspuns ea. Și a coborât repede vasul pe mână și i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat de băut, ea a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.
20. A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui.
21. Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.
22. După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli.
23. Apoi a întrebat-o: A cui fiică ești? Spune-mi, te rog, este loc în locuința tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?
24. Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea.
25. Avem paie și hrană din belșug, precum și loc de înnoptat, a continuat ea.
26. Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului
27. și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ceea ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale, până la locuința rudelor stăpânului meu.“
28. Fata a alergat și le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri.
29. Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.
30. De îndată ce a văzut inelul și brățările în mâinile surorii sale și a auzit-o spunând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor.
31. I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuința și un loc pentru cămile?“
32. Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile și să li se dea acestora paie și nutreț; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-și poată spăla picioarele, atât el, cât și bărbații care erau cu el.
33. I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus: Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. Spune! i-a zis Laban.
34. Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el.
35. Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi și vite, aur și argint, sclavi și sclave, cămile și măgari.
36. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are.
37. Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc,
38. ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“
39. Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“
40. Dar el mi-a răspuns: „ Domnul , înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu.
41. Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“
42. Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „ Doamne , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o,
43. iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din vasul tău»
44. și care îmi va răspunde: «Bea! și voi scoate apă și pentru cămilele tale», aceea să fie soția pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“
45. Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieșit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“
46. Ea a coborât repede vasul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea! și-ți voi adăpa și cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele.
47. După aceea am întrebat-o: „A cui fiică ești?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini.
48. Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său.
49. Astfel dar, dacă vreți să arătați bunătate și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.
50. Atunci Laban și Betuel au răspuns: Acest lucru vine de la Domnul ; nu-ți putem spune nici rău, nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.
52. Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului.
53. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei.
54. După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineața, el le-a spus celor de-ai casei: Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.
55. Fratele și mama fetei i-au răspuns: Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.
56. Dar el le-a zis: Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria; lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57. Să chemăm fata și să o întrebăm, au răspuns ei.
58. Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: Vrei să mergi cu acest bărbat? – Da, a răspuns ea.
59. Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum și pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam și cu oamenii săi.
60. Ei au binecuvântat-o și i-au zis: „Sora noastră, fie ca să ajungi mama a mii de mii și fie ca sămânța ta să stăpânească cetățile dușmanilor lor.“
61. Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
62. Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev.
63. El a ieșit într-o seară pe câmp ca să mediteze și, ridicându-și privirea, a văzut venind niște cămile.
64. Rebeca și-a ridicat și ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă
65. și l-a întrebat pe sclav: Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească? Este stăpânul meu, a răspuns sclavul. Ea și-a luat vălul și s-a acoperit.
66. Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67. Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.