1. Iosif s-a dus și i-a spus lui Faraon că tatăl său și frații săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile și cu tot ceea ce au și că se află în Goșen.
2. Iosif i-a luat pe cinci dintre frații săi și i-a dus la Faraon.
3. Faraon i-a întrebat: Cu ce vă ocupați? Slujitorii tăi sunt păstori, așa cum au fost și strămoșii noștri, au răspuns ei.
4. Am venit să locuim ca străini în țară, pentru că foametea este grea în Canaan și nu mai este pășune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goșen.
5. Atunci Faraon i-a zis lui Iosif: Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.
6. Țara Egiptului este înaintea ta. Așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în Goșen. Iar dacă tu știi că între ei sunt oameni pricepuți, pune-i responsabili peste turmele mele.
7. Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat pe Faraon.
8. Faraon l-a întrebat pe Iacov: Câți ani ai?
9. Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieții mele au fost puțini și grei. Ei n-au ajuns anii vieții strămoșilor mei în timpul călătoriei lor.
10. Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon și a plecat de la el.
11. Iosif i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le-a dat o moșie în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses, așa cum poruncise Faraon.
12. Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraților săi și a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
13. În toată țara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Țara Egiptului și țara Canaanului lâncezeau din cauza foametei.
14. Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l-a adus în vistieria lui Faraon.
15. Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif și i-au zis: Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16. Iosif a răspuns: Dacă nu mai aveți argint, dați-mi turmele voastre și vă voi da pâine în schimbul lor.
17. Ei și-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.
18. Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre.
19. De ce să murim noi și pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi și pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie.“
20. Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; și țara a ajuns a lui Faraon.
21. După aceea, a mutat în cetăți poporul de la o margine a Egiptului până la cealaltă.
22. Totuși el n-a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu și-au vândut pământurile.
23. Apoi Iosif a zis poporului: Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânță să semănați pământul,
24. dar la seceriș va trebui să-i dați a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părți vor fi ale voastre ca sămânță pentru ogor și ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri.
25. Ei au răspuns: Tu ne-ai salvat viețile; să găsim bunăvoință la stăpânul nostru și vom fi slujitorii lui Faraon.
26. Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoților nu au ajuns ale lui Faraon.
27. Israeliții s-au așezat în țara Egiptului, în ținutul Goșen; ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult.
28. Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.
29. Cu puțin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: Dacă am găsit bunăvoință la tine, pune-ți mâna sub coapsa mea și poartă-te cu mine cu bunătate și credincioșie. Nu mă îngropa în Egipt,
30. ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt și îngroapă-mă în mormântul strămoșilor mei. Voi face așa cum ai zis, a răspuns el.
31. Jură-mi, i-a cerut Iacov. Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său.