1. Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câștigat toată această bogăție din averea tatălui nostru.“
2. Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoință, așa cum o făcuse înainte.
3. Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în țara strămoșilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“
4. Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela și pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa
5. și le-a zis: Văd că tatăl vostru nu mă mai privește cu bunăvoință, așa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6. Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea;
7. totuși tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău.
8. Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriți; dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgați.
9. Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie.
10. Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete.
11. Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu.
12. El mi-a spus: „Ridică-ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ți-a făcut Laban.
13. Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara ta natală.“
14. Atunci Rahela și Lea i-au răspuns: Mai este vreo parte de moștenire pentru noi în familia tatălui nostru?
15. Din moment ce ne-a vândut și a și folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca niște străine?
16. De fapt, toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparțin nouă și copiilor noștri; prin urmare fă tot ceea ce ți-a spus Dumnezeu.
17. Iacov s-a sculat, și-a pus copiii și soțiile pe cămile
18. și și-a luat toate turmele și toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan.
19. În timp ce Laban s-a dus să-și tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparțineau tatălui ei.
20. Iacov l-a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă.
21. Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul și s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.
22. După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit.
23. Atunci, Laban, însoțit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de șapte zile și l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului.
24. Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis și i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“
25. Iacov își așezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta și-a așezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo.
26. Laban i-a zis lui Iacov: Ce-ai făcut? M-ai înșelat și mi-ai luat fiicele ca pe niște captive de război.
27. De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus nimic? Te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră.
28. Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții și fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit.
29. Am putere să-ți fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“
30. Dar acum că ai plecat, pentru că ți-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii ?
31. Iacov i-a răspuns lui Laban: Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îți vei lua fiicele de la mine cu forța.
32. Dar cel la care-ți vei găsi terafimii nu va rămâne în viață. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine și ia. Iacov nu știa însă că Rahela furase terafimii .
33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei.
34. Rahela luase terafimii , îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit.
35. Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii .
36. Atunci Iacov s-a mâniat și l-a mustrat pe Laban, spunându-i: Care este greșeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverșunare?
37. Deși ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparțină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele și înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi!
38. Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile și caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta.
39. Nu ți-am adus animale sfâșiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea.
40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea înghețam de frig, astfel încât îmi pierea somnul.
41. Așa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori.
42. Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te-a mustrat azi noapte.
43. Laban i-a răspuns lui Iacov: Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?
44. Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine și tine.
45. Astfel, Iacov a luat o piatră și a așezat-o în picioare.
46. Laban le-a zis rudelor sale: „Adunați niște pietre“; ei au adunat niște pietre, au făcut din ele o movilă și au mâncat pe ea.
47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed.
48. Laban a zis: Această movilă este astăzi martoră între mine și tine. De aceea a fost numită Galed.
49. Ea a mai fost numită și Mițpa, pentru că el a zis: Domnul să vegheze între mine și tine chiar și atunci când suntem departe unul de celălalt.
50. Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îți vei mai lua și alte soții pe lângă fiicele mele, deși nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ți aminte că Dumnezeu este martor între mine și tine.
51. Laban i-a mai zis lui Iacov: Iată această movilă și stâlpul pe care l-am așezat între mine și tine!
52. Această movilă și stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ți fac rău și că nici tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău.
53. Fie ca Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi. Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac;
54. apoi a adus o jertfă pe munte și și-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte.
55. A doua zi, dimineața, Laban s-a sculat devreme, și-a sărutat nepoții și fiicele și i-a binecuvântat; apoi a plecat și s-a întors acasă.