Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36
  37. 37
  38. 38
  39. 39
  40. 40
  41. 41
  42. 42
  43. 43
  44. 44
  45. 45
  46. 46
  47. 47
  48. 48
  49. 49
  50. 50

Vechiul Testament

Noul Testament

Geneza 37 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Iosif și frații săi

1. Iacov s-a așezat în țara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

2. Aceasta este istoria lui Iacov. La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceștia le făceau.

3. Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe și i-a făcut o tunică decorată.

4. Când frații săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif și n-au putut să-i vorbească prietenește.

5. Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraților săi, dar aceștia l-au urât și mai mult.

6. El le-a zis: Ascultați visul pe care l-am avut!

7. Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voștri s-au adunat în jurul lui și s-au plecat înaintea snopului meu.

8. Frații săi i-au răspuns: Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Și l-au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.

9. Iosif a mai avut un vis și l-a istorisit și pe acesta fraților săi: Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.

10. Dar când le-a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

11. Frații săi l-au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.

12. Frații săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.

13. Israel i-a zis lui Iosif: Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. Sunt gata, a răspuns el.

14. Du-te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu-mi vești! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Șehem,

15. un om l-a găsit rătăcind pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți?

16. Îi caut pe frații mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

17. Omul acela i-a răspuns: Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraților săi și i-a găsit la Dotan.

18. Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.

19. Ei s-au sfătuit astfel: Vine „visătorul“!

20. Haideți să-l omorâm și să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic și vom vedea ce se va alege de visele lui.

21. Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: Să nu-i luăm viața!

22. Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.

23. Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,

24. l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.

25. Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.

26. Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?

27. Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuși este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.

28. Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif afară din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.

29. Când Ruben s-a întors la fântână și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat hainele.

30. Apoi s-a dus la frații săi și le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“

31. Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.

32. I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“

33. El a recunoscut-o și a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“

34. Atunci Iacov și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile.

35. Toți fiii și fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților.“

36. Midianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon și conducător al gărzii.