1. În ziua aceea Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:
2. „Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel, poporul s-a arătat gata de luptă! Binecuvântați pe Domnul!
3. Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta Domnului , voi cânta spre lauda Domnului , Dumnezeul lui Israel:
4. Doamne , când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din ținutul Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat și norii au turnat ape!
5. Munții s-au zdruncinat înaintea Domnului , Sinaiul acesta s-a clătinat în fața Domnului!
6. Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, și pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite!
7. Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,până când m-am ridicat eu, Debora, m-am ridicat ca o mamă în Israel!
8. Când Israel și-a ales alți dumnezei, războiul a fost la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță la patruzeci de mii în Israel!
9. Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel, care s-au arătat gata de luptă în popor! Binecuvântați pe Domnul!
10. Voi, care încălecați pe măgărițe albe, voi, care stați pe covoare, voi, care umblați pe drum, ascultați! Ascultați
11. vocea cântăreților de lângă izvoare, acolo ei pomenesc isprăvile Domnului , isprăvile vitejilor Lui în Israel! Atunci poporul Domnului s-a coborât la porți.
12. Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și cântă o cântare! Ridică-te, Barak, fiu al lui Abinoam, du-ți în captivitate prizonierii!
13. Atunci, cei ce au rămas s-au dus la nobili, poporul Domnului a venit la mine cu cei tari.
14. Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek; te urma Beniamin cu locuitorii lui; din Machir s-au coborât conducătorii și din Zabulon, cei care țin sceptrul cârmuirii.
15. Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora, și Isahar l-a însoțit pe Barak, grăbindu-se după el în vale. În ținuturile lui Ruben însă s-a ținut mare sfat!
16. De ce ai rămas printre staule ca să asculți behăitul turmelor? În ținuturile lui Ruben mare a fost sfatul!
17. Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului; și Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii? Așer a rămas pe țărmul mării și s-a odihnit pe limanurile lui.
18. Zabulon este un popor care și-a riscat viața până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile țării.
19. Regii au venit și s-au luptat. Regii Canaanului s-au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N-au luat nici un câștig, nici măcar un pic de argint.
20. Stelele din ceruri s-au luptat, s-au luptat din cărările lor cu Sisera.
21. Uedul Chișon i-a luat, vechiul ued, uedul Chișon. Mărșăluiește, suflete al meu! Fii tare!
22. Atunci copitele cailor au izbit pământul ; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23. «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului. Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul Domnului , în ajutorul Domnului , împotriva celor puternici.
24. Cea mai binecuvântată femeie este Iael, soția chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25. El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte; într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26. Apoi mâna și-a întins-o spre țăruș, și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul, l-a zdrobit și i-a străpuns tâmpla.
27. El a căzut și s-a ghemuit, la picioarele ei s-a plecat adânc, a căzut și s-a ghemuit; în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28. Pe fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita și bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29. Prințesele ei înțelepte îi răspund și ea își răspunde singură:
30. «Oare nu își caută și își împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată, câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31. Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“ Apoi în țară a fost pace timp de patruzeci de ani.