1. Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care le-am promis-o strămoșilor voștri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi.
2. Iar voi să nu încheiați legământ cu locuitorii acestei țări, ci să le dărâmați altarele!» Voi însă nu ați ascultat de glasul Meu! De ce ați făcut lucrul acesta?
3. Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»“
4. După ce le-a zis israeliților toate aceste cuvinte, aceștia au început să plângă.
5. Au numit locul acela Bochim și au adus acolo jertfe Domnului.
6. După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliții s-au dus să ia în stăpânire țara, fiecare la moștenirea lui.
7. Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua și bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8. Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului , a murit la vârsta de o sută zece ani.
9. L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moștenire, la Timnat-Heres, în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaș.
10. Apoi toți cei din generația aceea au fost adăugați la părinții lor, iar după ei s-a ridicat o altă generație care nu-L cunoștea nici pe Domnul și nici lucrările făcute de El pentru Israel.
11. Atunci israeliții au făcut ce este rău în ochii Domnului și au slujit baalilor .
12. L-au părăsit pe Domnul , Dumnezeul strămoșilor lor, Care-i scosese din țara Egiptului și s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor și L-au mâniat pe Domnul.
13. Astfel, L-au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și aștoretelor .
14. Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a dat pe israeliți pe mâna jefuitorilor care i-au prădat și pe mâna dușmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească.
15. Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, așa cum îi avertizase și le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.
16. Domnul le-a ridicat judecători ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor.
17. Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat cu zeii, închinându-se înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoșii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului , și nu au făcut ca și ei.
18. Când Domnul le ridica un judecător, Domnul era cu acel judecător și El îi elibera din mâna dușmanilor lor, astfel că, atâta timp cât trăia judecătorul, ei erau liberi. Domnului I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau și-i asupreau.
19. Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se stricau mai mult decât înaintașii lor, ducându-se după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se înaintea lor; și nu renunțau la faptele și la căile lor rele.
20. Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă poporul acesta a încălcat legământul pe care îl poruncisem strămoșilor lui și nu a ascultat de glasul Meu,
21. nu voi mai continua să izgonesc dinaintea lui pe nici unul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit,
22. pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel și să văd dacă va păzi Calea Domnului, umblând pe ea așa cum au făcut strămoșii lui!“
23. Prin urmare, Domnul a lăsat acele neamuri, pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, să rămână la locul lor și nu le-a izgonit.