1. Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliți, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan.
2. El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i învețe arta războiului pe cei din generațiile următoare ale israeliților, care n-o cunoscuseră dinainte.
3. Așadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.
4. Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliți, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredințat strămoșilor lor prin Moise.
5. Și astfel israeliții au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.
6. Au luat pe fetele lor de soții, au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit zeilor lor.
7. Israeliții au făcut ce este rău în ochii Domnului. L-au uitat pe Domnul , Dumnezeul lor, și au slujit baalilor și așerelor de tot felul.
8. Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel și El i-a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharayim. Israeliții i-au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani.
9. Atunci israeliții au strigat către Domnul și Domnul le-a ridicat un salvator, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10. Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat Israelul. A pornit la război și Domnul l-a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim.
11. Astfel, în țară a fost pace timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12. Israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului și de aceea Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor.
13. El i-a chemat pe amoniți și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L-a învins pe Israel și a ocupat Cetatea Palmierilor.
14. Astfel, israeliții i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.
15. Israeliții au strigat din nou către Domnul și Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Israeliții au trimis tributul prin el, lui Eglon, regele Moabului.
16. Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot și a fixat-o sub haină pe coapsa dreaptă.
17. Apoi a sosit cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras.
18. După ce a înmânat tributul, i-a trimis înapoi pe oamenii care-l aduseseră.
19. După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră care erau aproape de Ghilgal și i-a zis lui Eglon: – Majestate, am un mesaj numai pentru tine! – Tăcere, a zis regele. Și toți cei ce stăteau în jurul lui au plecat.
20. Ehud s-a apropiat de el; acesta stătea singur în odaia de vară de pe acoperiș. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s-a ridicat de pe scaun.
21. Ehud și-a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i-a înfipt-o în burtă.
22. Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei, astfel încât nu i-a mai scos sabia din burtă, iar măruntaiele i-au ieșit afară.
23. Ehud a ieșit prin verandă, a închis după el ușile odăii de pe acoperiș și le-a încuiat.
24. După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui, s-au uitat și au observat că ușile odăii de pe acoperiș erau închise. Ei și-au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele în odaia de vară!“
25. Și s-au tot învârtit prin preajmă până ce și-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii, au luat cheia, au deschis și l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.
26. În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira.
27. De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliții au coborât și ei împreună cu el de pe munte, acesta stând în fruntea lor.
28. El le-a zis: „Urmați-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n-au lăsat pe nimeni să treacă.
29. Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și puternici. Nici un om nu a scăpat.
30. În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel și astfel în țară a fost pace timp de optzeci de ani.
31. După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l-a eliberat astfel pe Israel.