1. «Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trîmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem! Căci dela miază-noapte se vede venind o nenorocire și un mare prăpăd.
2. Pe frumoasa și supțirica fiică a Sionului, o nimicesc!
3. La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile în jurul ei, și își pasc fiecare partea lui.» –
4. «Pregătiți-vă s’o bateți! Haidem! Să ne suim ziua nameaza mare!»… Vai de noi, căci ziua scade, și umbrele de seară se lungesc.“
5. Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărîmăm casele împărătești!“ –
6. „Căci așa vorbește Domnul oștirilor: «Tăiați copaci, și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.
7. Cum țîșnesc apele dintr’o fîntînă, așa țîșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decît sîlnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!“
9. „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr’o vie. Puneți din nou mîna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe.» –
10. «Cui să vorbesc, și pe cine să iau martor ca să m’asculte?» Urechea lor este netăiată împrejur, și nu sînt în stare să ia aminte. Iată, Cuvîntul Domnului este o ocară pentru ei, și nu le place de el.
11. Eu sînt așa de plin de mînia Domnului, că n’o pot opri.“ – „Toarnă-o peste copilul de pe uliță, și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul și nevasta vor fi prinși, și bătrînul și cel încărcat de zile.
12. Casele lor vor trece în stăpînirea altora, ogoarele și nevestele lor deasemenea, cînd Îmi voi întinde mîna asupra locuitorilor țării, zice Domnul.“
13. „Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sînt lacomi de cîștig; dela prooroc pînă la preot, toți înșală.
14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Și totuș nu este pace!
15. Sînt dați de rușine, căci săvîrșesc urîciuni; și totuș nu roșesc, și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
16. Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“
17. „Am pus niște străjeri peste voi: «Fiți cu luare aminte la sunetul trîmbiței!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“
18. „Deaceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întîmpla, adunare a poporelor!
19. Ascultă și tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n’au luat aminte la Cuvintele Mele, și au nesocotit Legea Mea.
20. Ce nevoie am Eu de tămîia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr’o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, și jertfele voastre nu-Mi sînt plăcute.“
21. Deaceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de cari se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri.“
22. „Așa vorbește Domnul: «Iată că vine un popor din țara dela miază-noapte, un neam mare se ridică dela marginile pămîntului.
23. Ei poartă arc și suliță; sînt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sînt călări pe cai, și gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!»
24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște.“
25. „Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur!
26. Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jălește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi.“
27. „Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea.
28. Toți sînt niște răzvrătiți, niște bîrfitori, aramă și fer, toți sînt niște stricați.
29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se deslipește.“
30. „De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.“